Departarea...

Inima unei femei si rugaciunea sufletului catre Dumnezeu !

El vs ea: Dragostea la distanta este posibila si realizabila...

Dragostea nu respecta reguli. Te „paleste” cand nu te astepti si, de multe ori, te indragostesti de ultima persoana la care te-ai fi asteptat. Ce te faci daca inima ta il cere exact pe acela care se afla la sute de kilometri departare de tine? Renunti, pentru ca asta inseamna, de fapt, sa traiesti singur in marea majoritate a timpului si sa faci din momentele voastre de intalnire o sarbatoare? E o varianta – desi, daca te consoleaza cu ceva, s-ar putea sa ai parte de mai multa pasiune si emotie decat cuplurile care traiesc impreuna si, inevitabil, se plictisesc dupa o vreme.  Nevoia de a ne simti iubiti se manifesta in diferite moduri. Unele persoane se multumesc cu declaratii si incurajari – acestia n-au probleme in a mentine vie o relatie la distanta. Dar daca faci parte dintre aceia care au nevoie de timp petrecut impreuna, de lucruri construite in doi, de atingeri si de mici servicii sau chiar cadouri… va fi mai greu. Va fi ca si cum, de fiecare data cand te intalnesti cu iubitul tau, e prima oara cand va vedeti. Pe de o parte e bine, se pastreaza prospetimea relatiei si atractia dintre voi e foarte mare – dar dorul dintre intalniri poate sa fie macinator, mai ales daca nu aveti o perspectiva de a micsora distanta prea curand. Cat de departe?Te-ai indragostit in vacanta de cineva din alt oras? Sau poate intr-o delegatie de serviciu? Sau, de ce nu, pe internet, de o persoana pe care nu l-ai vazut, de fapt, niciodata in realitate? Nu te nelinisti, s-au mai vazut cazuri, si au trait impreuna fericiti pana la adanci batraneti – dupa ce s-au intalnit. Pentu ca, ceea ce te motiveaza sa continui o astfel de relatie este speranta ca, mai devreme sau mai tarziu, va veti uni destinele, asa ca toata lumea,este alt motiv care ar face o asemenea relatie sa tina mult si bine!De ce tocmai ea(el)?Persoana de care ne indragostim este, de fapt, o oglinda a noastra.

Barbatul „compus”Ti s-a intamplat vreodata sa ai sentimentul ca, daca ai face din doi sau trei barbati pe care ii cunosti, unul singur, acesta ar fi perfect? Ei bine, e posibil ca domnul de la distanta sa-ti „acopere”nu  numai o anumita parte a nevoilor tale sufletesti,ci si mai multe lucruri la care pur si simplu nu te astepti.Impreuna, dar separat:Cine zice ca statul impreuna-lipiti e mai bun? Din ce in ce mai multe cupluri cu vechime ajung la terapie, pentru ca cei doi sunt covarsiti de probleme. Atractia furibunda de la inceput se transforma treptat in opusul ei, astfel incat cei doi mai mult se vaneaza reciproc decat convietuiesc. Iata de ce, in strainatate a aparut o orientare care capata tot mai mult teren: „Living Apart Together” (LAT) – adica sa traiesti impreuna, dar separat. Terapeutii care recomanda cuplurilor acest mod de viata sunt de parere ca distanta face bine relatiilor de cuplu. E ca si cum ai fi mereu ca la inceputul relatiei: locuiti separat, dar toata lumea va percepe ca pe un cuplu. Practic, cei care adopta stilul LAT, traiesc impreuna in doua case separate!Important este sa nu uiti ca fara incredere nu poti duce o relatie de acest tip.

Nu e simpla relatia la distanta, insa pana la urma nici o relatie nu este simpla. Cand exista incredere, comunicare, cand sunt zile in care te gandesti cat de mult ai vrea sa fie langa tine, sa-l(o) imbratisezi, cand simti ca merita, atunci…DRAGOSTEA CERE SACRIFICII!

Majoritatea relatiilor la distanta incep pe internet. Frumusetea acestui inceput este ca ai posibilitatea sa fii deschis si sa ii spui celuilalt tot ce ai pe suflet. Urmeaza schimbul de poze, impartasirea de idei, pasiuni si primele certuri.

Ca relatia sa dureze, trebuie sa existe un interes comun, atractia psihica nefiind intotdeauna suficienta. Distanta nu este neaparat rea, ci depinde ce faci atat timp cat ea exista. Cum te raportezi la ea ca sa eviti consecintele care tin de legile de relationare interumane.

Multi credem ca nu suntem facuti pentru relatiile la distanta, dar viata ne strecoara si astfel de experiente, poate pentru a ne pune la incercare sau poate pentru a ne incredinta noi provocari. O relatie la distanta trebuie luata in primul rand ca o provocare si nu ca pe ceva ingrozitor, o problema imposibil de rezolvat. Ea prezinta diverse avantaje si dezavantaje.

Avantajele relatiei la distanta

Printre avantaje, as enumera faptul ca acorzi mai mult timp pentru a comunica cu persoana iubita, ii dedici atentia si tot timpul liber, va povestiti mai multe si va ascultati cu mai mult interes. Certurile sunt mai rare. Tehnologia va ajuta si ea sa aveti o comunicare in timp real. Trecerea timpului sporeste pasiunea, total opus decat in cuplurile care sunt impreuna fizic, zi de zi, pentru ca distanta nu lasa loc ca rutina sa se instaleze.

Daca exista iubire, vointa si incredere, relatiile la distanta pot rezista. Se spune ca ochii care nu se vad se uita, insa cand exista toate lucrurile enumerate mai sus, zicala nu are nicio urma de adevar. In ziua de astazi exista internet, webcam, telefon si daca stii ca “distanta” asta e limitata de timp… chiar merita sa incerci!

CE NE IMPIEDICA SA SIMTIM,SA TRAIM CU ADEVARAT??

Sa iubesti nu inseamna “a avea emotii”. A iubi inseamna: la fi bland cu altul si a fi bland cu tine insuti a fi tolerant si ingaduitor a fi ferm, dar nu rau la fi corect si cinstit cu tine si cu altul, dar nu a judeca ,a ierta pentru ca tot ce este gresit este cauzat de suferinta si, ca urmare, totul poate fi iertat la tine si la altul ,a nu repeta comportamentele care creeaza suferinta altui om sau tie insuti la-l incuraja pe celalalt, a-l sprijini si a-l ajuta sa se simta mai bine, sa rida, sa fie vesel si sa paseasca in viata cu incredere si speranta.

Cind invatam sa vorbim, noi invatam sa le dam o denumire lucrurilor din jur, sa stim ca un lucru este bun sau alt lucru este rau, sa stim ca, daca punem mina la priza, riscam sa nealegem cu suferinta si daca cineva se comporta mai rece cu noi invatam ca aceasta persoana nu ne iubeste.

De retinut “Singura fiinta de pe lume pe care o puteti schimba si care va genera schimbarea lumii din jurul vostru sinteti voi insiva”.Cand urmarim defectele si lipsurile altora, noi nu ne mai iubim si nu mai putem iubi….De ce se intimpla astfel? De exemplu, dorinta expresa de a fi iubit devine CEVA generator de suferinte inimaginabile. Din dorinta de a fi iubiti extragem suferinta de a nu iubi si suferinta de a nu gasi niciodata o iubire satisfacatoare sau un sentiment de implinire si multumire sufleteasca.

Dorinta de a fi iubiti este cauza esentiala a faptului ca nu iubim si nu ne iubim pe noi insine. De ce? Pentru ca atunci cind ne vom autosugestiona sa fim iubiti, noi vom cauta la ceilalti fiecare gest, fiecare cuvint, fiecare fapta care arata ca ei nu ne iubesc.

Pretentiile noastre vor creste continuu si acest fenomen este urmarea faptului ca urmarind defectele si lipsurile altora, noi nu mai iubim.

Nu mai sintem buni. Nu mai sintem toleranti. Nu mai avem rabdare si intelegere. Nu le dam celorlalti dreptul de a-si asuma responsabilitatea alegerilor lor in viata. Vrem ca ei sa aleaga ce vrem noi ca ei sa aleaga. Vrem sa le luam libertatea. Iar ei vor dori sa evadeze. Ei se vor simti inlantuiti si sufocati si, de aceea, la rindul lor, risca sa piarda capacitatea de a iubi.Relatia nu este

intimplatoare niciodata.

Cind unul se schimba in interior, se schimba si celalalt. Paradoxul in sfera existentei omenesti esteacela ca sfirseste prin a iubi cel ce renunta la orice il face sa nu iubeasca. Si primul lucru responsabil de lipsa noastra de iubire este pretentia de a fi iubiti.

A alege sa fii tu cel care iubeste este primul pas catre schimbarea interiorului, a mintii si a emotiilor. Si ce sa facem pentru a iubi? Sa incepem prin a exersa iubirea pentru ceilalti in conditiile in care sintem in acest moment. Chiar daca primiti sau nu un raspuns iubitor de la ceilalti, iubiti.

Ajutati pe cineva, fie ca va spune multumesc sau nu. Dar nimeni, absolut nimeni pe lumea aceasta nu este conceput sa nu poata iubi.

Aceasta este numai o frica omeneasca pe care o putem depasi intelegind ca iubirea nu este o manifestare hormonala, ci exprimarea bunatatii, a intelegerii, a rabdarii si compasiunii pentru cei din jur. Alegeti clar: “De azi inainte vreau sa fiu eu acela care iubeste”. Rugati-va pentru a putea iubi,faceti sport, supravegheati-va mintea si rugati-va pentru ginduri bune cind ele contin ura, suparare la adresa voastra sau a celor din jur.

Orice metoda va va ajuta sa iubiti, folositi aceasta metoda, dar nu fara a renunta la pretentia de a fi voi cei iubiti.Nu uitati ca in fiecare moment voi alegeti ceea ce vreti sa fiti; cind il judecati pe altul, veti sfirsi prin a face lucrul pe care il judecati la el. Aceasta se intimpla pentru a intelege ca ceea ce unom face este determinat de perceptia pe care el o are asupra lumii.Nu uitati ca niciodata nu exista cineva din afara voastra care va incurca sa iubiti,numai voi insiva…acest lucru il recunosc si eu!

Violenta domestica impotriva femeilor

Hartuirea domestica se poate intampla oricui fara a tine cont de varsta, statut economic, rasa sau backgroud educational.El isi cere scuze si promite ca nu o sa se mai repete; tie iti este frica sa-l crezi, asteptandu-te la un viitor episod agresiv. Mania izbucneste cand te astepti mai putin, cuvinte dureroase sunt aruncate la intamplare, uneori fiind insotite de agresiuni fizice.

·Ce este analiza tranzactionala? Analiza tranzactionala este, in primul rand, o filosofie, un punct de vedere asupra oamenilor.

Violenta domestica se poate intampla oricui, insa, de cele mai multe ori, barbatii abuzeaza de partenerele lor de viata. Violenta domestica, intalnita si cunoscuta si sub numele de abuz domestic are loc intre partenerii unei relatii. Ea ia mai multe forme incluzand constrangerea, amenintarea, izolarea, abuzul fizic, emotional si sexual.

In lipsa ajutorului si a suportului, abuzul va continua si se va inrautati. Cel mai bine este sa intelegi optiunile pe care le ai si sa iei masuri cat mai urgent; nici o persoana nu are dreptul sa fie abuzata.


Relatia abuziva sau despre putere si control

Cu toate ca nu exista nici un tipar pentru victimele violentei domestice, relatiile abuzive au caracterisitici similare. In majoritatea cazurilor, partenerul pretinde putere si control absolut asupra celeilalte persoane.

Un mare esantion al populatiei are prejudecata ca abuzul domestic tine numai de manie. Agresorii tind intr-adevar sa isi verse mania asupra partenerei, insa, aceasta forma de agresiune nu se axeaza, nu este legata intrinsec numai de manie. Hartuitorii vor de fapt sa inoculeze teama asupra persoanei de cuplu din dorinta de a avea senzatia ca detin puterea si controlul absolut in relatie.

Mania constituie una dintre metodele la care recurge agresorul pentru a obtine autoritatea suprema. In acelasi timp, el mai poate apela la violenta fizica - lovituri, ciupituri, palme, pumni, strangulari chiar si la cea sexuala - fortand partenera sa intretina raporturi sexuale sau dorind sa o implice in diferite activitati sexuale impotriva propriei sale vointe.

In acest tip de relatii abuzive, agresorul utilizeaza diferite tactici pentru a obtine puterea:

• Copiii pe post de pioni - te acuza ca esti un parinte rau, te ameninta ca-ti va lua copilul, foloseste copilul pe post de mesager.
• Constrangere si amenintari - ameninta ca va rani alti membri ai familiei, animalele din casa, copiii sau chiar ca-si va face siesi rau.
• Negare si cenzura - isi neaga atitudinea comportamentala violenta si te invinovateste pe tine pentru aparitia ei; lucru ce te poate determina sa devii confuza si sa te autoinvinovatesti cu toate ca nu-ti apartine greseala.
• Abuzul economic - controleaza castigul vostru financiar, refuza sa va impartiti banii, te cearta pentru banii pe care ii cheltuiesti si nu vrea sa te lase sa lucrezi in afara domiciliului vostru. Agresorul iti poate sabota performantele de la locul de munca, fortandu-te sa lipsesti de la serviciu sau sunandu-te la munca foarte des.
• Abuzul emotional - recurge la insulte si la un limbaj grosier, te critica si incearca sa-ti diminueze increderea in sine.
• Intimidare - utilizeaza o anumita mimica, privire, gesturi precise pentru a te intimida; poate sparge diferite obiecte.
• Izolare - iti limiteaza intalnirile cu familia si prietenii, are pretentia sa-i ceri voie de fiecare data cand parasesti domiciliul, nu te lasa sa muncesti - in cazul in care te lasa detine controlul asupra activitatilor si evenimetelor tale sociale.
• Putere - ia majoritatea deciziilor, iti defineste rolul si-ti traseaza sarcinile pe care le ai de indeplinit in relatie, iti controloeaza viata sociala, te trateaza ca pe un oarecare obiect pe care il detine.

Recunoasterea abuzului - semne caracteristice

In unele cazuri aceasta forma de abuz nu este foarte usor identificabila. O relatie abuziva poate avea un inceput extrem de subtil. Agresorul poate arunca intamplator remarce nepotrivite privindu-ti tinuta vestimentara sau sau poate manifesta o gelozie absurda, lipsita de motivatie. Gradual, formele abuzive isi maresc aparitia si intensitatea.

Este extrem de important sa stii ca aceste abuzuri nu apar subit, peste noapte; ele implica un proces treptat care urmareste dezintegrarea persoanei agresate.

Esti intr-o postura delicata, de abuz, daca:

• ai fost vreodata lovita sau amenintata cu violenta;
• simti ca nu ai nici un cuvant de spus in privinta lucrurilor pe care sa le imbraci cand parasesti casa sau a petrecerii timpului liber;
• esti acuzata de partener de lucruri sau actiuni pe care nu le-ai facut niciodata;
• trebuie sa-ti intrebi partenerul pentru deciziile cotidiene - de exemplu cine ia copilul de la scoala? cine cumpara azi paine?
• nu mai ai incredere in sine pentru ca partenerul te insulta si foloseste diferite epitete negative la adresa ta;
• iti limitezi timpul petrecut in compania prietenilor si a familiei din cauza cererilor partenerului;
• partenerul pretinde raporturi sexuale impotriva vointei tale;
• accepti deciziile luate de partener pentru ca te temi sa nu-l enervezi;
• primesti acuze de infidelitate;
• iti schimbi comportamentul de frica sa nu starnesti mania si furia partenerului.

Spargerea ciclului - dificila, dar imperioasa

Violenta domestica devine parte a unui ciclu dificil de intrerupt. Daca esti intr-una din situatiile abuzive, este posibil sa recunosti una din caracteristicile de mai jos:

• partenerul recurge atat la comunicarea violenta verbala, cat si la cea non-verbala (gesturi, mimica etc.) pentru a te intimida;
• partenerul implora iertare, iti aduce cadouri si promite ca se va schimba;
• partenerul isi schimba rapid starea de spirit; poate deveni oricand tensionat, manios sau deprimat;
• promite sa inceteze, insa repeta comportamentul abuziv.

De obicei, de fiecare data cand se intampla abuzul, se inrautateste si posibilitatea de evadare se scurteaza. Iesirea din acest tipar al violentei se desfasoara destul de dificil, mai ales daca esti singura si nu primesti sprijin din partea nimanui.

Cand traiesti intr-un mediu haotic, ostil si stresant, incepi sa te indoiesti de tine si de abilitatile de a avea grija de tine. Aceasta forma de violenta iti diminueaza increderea in sine si sensul realitatii.

Este important sa-ti dai seama daca esti sau nu capabila sa depasesti aceasta situatie de una singura. De cele mai multe ori, unica solutie consta in parasirea partenerului.

Pastile nerautatii

Inca din copilarie, noaptea Sfintelor Pasti mi s-a infatisat ca una fara egal. Gandeam ca nu exista o alta noapte din an in care, la aceeasi ora, multimi nesfarsite de oameni, la sate si in orase, sa urmeze simultan calea spre biserica. O noapte in care, chiar si pentru putin timp, biserica si sufletul, devin centrul preocuparilor a cator mai multe persoane.

Cu timpul, aceste palcuri de oameni mai mult sau mai putin tacuti, care se indreptau spre locasul de cult, au format in imaginatia mea o icoana a Judecatii de Apoi. Asa imi inchipuiam ca se vor indrepta vii si mortii (cei inviati) spre a-L intampina pe Hristos la a Doua Venire.

A venit o vreme insa cand toata aceasta forfota pascala pe care o percepeam ca fiind sfanta mi s-a dezvaluit deodata in nefirescul ei. Chipul Judecatii de Apoi mi-a disparut din minte, eu insumi incepand sa judec in mod rautacios daca cineva este vrednic sau nu sa vina in aceasta noapte la biserica, de ce vine numai pentru a lua lumina si paste (paine binecuvantata) si nu ramane si la Sfanta Liturghie, de ce nu se impartasesc toti cei ramasi, catre ce loc isi indreapta pasii dupa ce pleaca de aici.

Nimic altceva decat ganduri menite sa-mi umbreasca aceasta zi plina de bucurie si lumina la care Hristos pe toti ne cheama. Ganduri prin care, fara a-mi da seama, am incetat a mai praznui "Pastile nerautatii”.

Rautatea din propriul suflet m-a impiedicat sa mai vad ca atat de mare este darul iertarii in noaptea Invierii incat Dumnezeu cheama si primeste pe toti oamenii, fara deosebire, la bucurie si la praznuire.

Asa se face ca ne comportam adesea, de parca, odata cu venirea Sfintelor Pasti, ar trebui sa uitam de rugaciunea Sfantului Efrem Sirul, ("...daruieste-mi sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu”). Ori nu este asa, rostim aceasta rugaciune cu precadere in Postul Mare tocmai pentru a putea intampina oricare alta zi si, cu atat mai mult, Ziua Invierii Domnului, fara a judeca pe aproapele, cu nerautate, iertare si iubire.

Sfantul Ioan Gura de Aur ne arata in cuvantul sau la acest praznic, ca Invierea ni s-a facut tuturor izvor al iertarii dumnezeiesti:

"Nimeni sa nu fie trist pentru ca este sarac,
pentru ca imparatia lui Dumnezeu ne-a fost dezvaluita!
Sa nu fie nimeni abatut din cauza pacatelor sale;
pentru ca iertarea ne-a venit din mormantul Domnului.
Sa nu fie nimeni infricosat de moarte,
pentru ca moartea Mantuitorului ne-a eliberat pe noi!
El a calcat pe moarte si a invins-o.”

Daca in rugaciunea "Tatal nostru”, avem indraznire la Dumnezeu pentru a-I cere "si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri”, prin Invierea lui Hristos, Dumnezeu ne cere "iertati-va unii pe altii precum Eu va iert pe voi”.

Cu alte cuvinte, suntem chemati sa ne asemanam Domnului in iertare, in iubire, in jertfa si, prin acestea, in bucurie, lumina si biruinta. Suntem chemati nu doar sa ne asumam liber si constient acest dar al iertarii, ci sa-l impartasim si altora. Lumina din lumina devine astfel si iertare din iertare.

Daca privim cu atentie, constatam ca iertarea si nerautatea sunt singurele care ne aduc impacarea reala cu noi insine, cu semenii nostri si cu Dumnezeu. Sunt singurele cai prin care putem iesi din starea inconfortabila si apasatoare de conflict cu propria constiinta, cu semenii si cu Dumnezeu. De aceea, perioada de post premergatoare Sfintelor Pasti se cere a fi o vreme de pocainta sincera, o vreme in care cerem si primim iertarea lui Dumnezeu prin Taina Sfintei Spovedanii, o vreme in care cerem iertare semenilor fata de care am gresit si oferim iertare celor care ne-au gresit. Altfel, pastrand pacatul si rautatea intru noi, nu facem decat sa ne excludem pe noi insine din Imparatia iubirii si a iertarii ale carei porti ni le-a deschis Hristos prin Moartea si Invierea Sa. Dar pentru a intra in ea este nevoie sa redevenim asemenea pruncilor in ceea ce priveste nerautatea.

In viata Bisericii, atmosfera praznicului Invierii - reflectata in slujbele bisericesti si in imnele liturgice - pastreaza si transmite aceasta iradiere irezistibila a darului iertarii lui Dumnezeu spre toti si spre toate.

Aceasta se constituie pentru noi intr-o chemare neincetata la a praznui cum se cuvine, luand aminte la iertarea Domnului si la pornirile inimii noastre, Pastile iertarii, Pastile nerautatii: "Ziua Invierii, si sa ne luminam cu praznuirea si unii pe altii sa ne imbratisam; sa zicem: Fratilor, si celor ce ne urasc pe noi, sa iertam toate pentru Inviere...”

ADIO IUBIREA MEA !!!

Stau trei copaci in curtea mea
Cu totii imi stiu dorul
C-ai fost pedeapsa cea mai grea
Si-mi plange ochisorul.

Si umbra lor pe casa gri
Aduc tristetea care
Incepe totu-a inegri
Prin chin si disperare.

Dar eu afara am sa ies
Sa caut alta floare
Ma fac cu vorba inteleasa
Ca tot ce-a fost.. azi moare.

Nu mai e loc de amintiri
Nici loc pentru iubire
Ce-au fost odata trandafirii
Imi piere din privire.

Tu sterge lacrima de lut
Ca nu isi are rostul
Tu te-ai iubit cu cine-ai vrut
Eu te-am iubit ca proasta.

Nu trage vorbe dupa noi
Cum ca-i de vina mama
Tu dai iubire prin razboi
Dar astazi mi-am dat seama.

Nu incerca sa ma gasesti
C-ai sa-ntalnesti in cale
Un drum spre deal... uitat imi esti
Ce duce ,duce tot la vale.

Mai prinde lacrima din zbor
Daca mai ai ce prinde
Eu pentru tine am sa mor...
Si ochiul se aprinde!

Rautatea oamenilor

Citeam aseara intr-o carte de Stefan Petica despre rautate. Astfel, un citat mi-a placut foarte mult, referitor la rautatea oamenilor.
"Singurul lucru de care m-am temut si ma tem intotdeauna,singurul lucru in fata caruia am ramas dezarmat,ca inaintea unui ceva necunoscut,ingrozitor e rautatea.Prostia,prostia simpla,prostia ordinara,prostia pe care o intalnesti pe toate cararile,nu mi-a parut nicioadata periculoasa.Pentru dansa gasesc intotdeauna mijloace de lupta.Rautatea,insa,scapa oricaror arme.Ea e unirea profunda a celei mai de jos prostii cu tot ce are omul mai salbatic si mai vechi,mai neinfranat in porniri.Si din aceasta pricina orice arma indreptata impotriva ei se frange,nemernica.Omul inteligent,omul care stie ca toate faptele sunt determinate de anumite cauze,nu poate fi rau.El va gasi mereu o scuza pt greseala si va cauta s-o indrepte ca om,nu ca fiara.De aceea,bunatatea adanca si nemarginita,calda si imbratisatoare e supremul bun la care a putut ajunge pana acum omenirea."

Oare doar oamenii prosti sunt rai? Asta ar insemna ca marea majoritate a oamenilor sunt de o prostie crunta, asta pentru ca pana mai ieri consideram rautatea ca o latura a omului, pur si simplu catalogam faptele ca fiind rautati, dar acum le consider ca fiind acte ale unor prosti.
Ca sa nu mai spun de oamenii cu doua fete, oameni care iti spun ca se bucura pentru binele tau, dar fac exact contrariul.
De ce trebuie sa fim atat de prefacuti? De ce si-a pierdut acel "ma bucur pentru tine" sensul real? De ce trebuie sa existe atata prostie si rautate? Este ea chiar in esenta noastra si suntem atat de slabi incat nu o putem controla si preferam sa facem/zicem zece lucruri rele decat unul bun? 

Instalarea programului IUBIRE

De ce?... - poveste de dragoste adevarata

De ce? …vesnica intrebare. Oare mai are rost ceva in viata asta daca tu nu esti langa mine? Oare poate iubi cineva o persoana asa cum te iubesc eu pe tine?…cred ca e greu de raspuns. Poate nu suntem facuti unul pt celalalt…dar atunci de ce ne-am intalnit????? De ce a trebuit sa vii in viata mea daca nu tu esti alesul inimii?? Dar esti, inima imi spune ca tu esti alesul si ca te voi iubi mereu.
Dar daca ceea ce simt eu este obsesie? Oare tot ce s-a intamplat intre noi este un simplu vis, o simpla intamplare? NU …nu poate fi doar o intamplare, o simpla fantezie….a fost si e real, eu stiu asta.Ma iubesti…stiu asta, dar oare iubirea asta ne va ajuta sa trecem peste greutatile vietii impreuna si sa le depasim? Oare vom avea puterea de a merge mai deparde de fiecare data cand destinul este impotriva noastra? Oare iubirea ne va ajuta sa fim un singur suflet in continuare? Dar oare suntem un singur suflet? Suntem. Simt asta de fiecare data cand ma strangi in brate, de fiecare data cand ma saruti, de fiecare data cand spui ca…..ma iubesti…
De ce trebuie sa suferim si dupa aceea sa iubim, de ce trebuie sa ne certam si dupa aceea sa ne impacam? De ce nu putem doar sa ne iubim? Viata e grea, si amandoi stim asta. Amandoi ascundem in suflet o mare "amagire", acea intrebare care nu ne lasa sa fim pe deplin fericiti: "oare in viitor vom ramane impreuna?" E o intrebare care stiu ca ne framanta pe amandoi si nici unul dintre noi nu poate sa gaseasca raspunsul potrivit…si poate nu-l vom gasi niciodata…
Vreau sa fiu cu tine pt totdeauna, dar oare suntem facuti sa fim impreuna pt totdeauna? Oare Dumnezeu ne va da darul de a fi impreuna pt totdeauna , oare Dumnezeu ne va da speranta ca ziua de maine va fi mai buna, oare ne va da fericirea de care atata nevoie avem? Spune-mi dragul meu. Te rog spune-mi pt ca nu mai rezist! Trebuie sa rezist daca te iubesc nu? Dar pt asta trebuie sa ma ajuti si tu. Trebuie sa ma iubesti si tu…si nu e ajuns doar iubirea…stim foarte bine amandoi lucrul acesta…dar cred ca ea e singura care ne-a mentinut relatia pana acum. Ma doare sa stiu ca intre noi nu exista incredere totala, nu exista vointa, nu exista puterea de a merge mai departe…dar exista iubirea….si vreau sa avem mica speranta ca aceasta iubire ne va ajuta sa mergem mai departe. Am gresit multe…amandoi….si asta face ca relatia noastra sa nu fie perfecta..dar poate asta o face frumoasa.
Imi amintesc zilele in care eram certati si incercam sa ne impacam cu orice pret…cu toate ca eram dezamagiti amandoi, cu toate ca stiam ca noi ne vom certa iar si iar…Poate e greu de crezut, dar tot ce ni s-a intamplat m-au transformat…a fost prea multa durere, prea multa tristete, prea multe zile in care nu imi pasa de nimic, prea multe lacrimi, prea multe nopti ca ….asta, iubirea mea! Poate toate astea ma fac sa ma indoiesc de relatia noastra, poate asta ma face sa nu mai cred in nimic, dar sper din tot sufletul ca lucrul asta sa nu ma indeparteze de tine si de iubirea ta!
Vreau sa ma iubesti mereu si sa-mi demonstrezi asta in fiecare clipa cand esti cu mine. Vreau sa fim tari pt ca viata pt noi doi doar de acum incolo va incepe…si va fi rea daca nu vom stii sa avem grija de relatia noastra. Lumea e rea, viata e rea daca nu stii sa te pazesti bine.
De accea vreau sa fim uniti, pt ca nimic sa nu ne poata desparti, nici macar frica care ne bantuie sufletele. Pt ca vom reusi, dar pt a reusi avem nevoie unul de celalalt…….
TE IUBESC si mereu vei fi in sufletul meu orice s-ar intampla dragostea mea!!!

Oamenii de linga noi...

Există oameni la vederea cărora îți strălucesc ochii, oameni pe care ți-ai dori să-i ai mereu în jurul tău, să-i îmbrățișezi cât mai des posibil și să le mulțumești în diferite forme pentru că fac parte din viața ta. Ei bine, toți ne dorim să fim înconjurați de oameni cu care rezonăm și în prezența cărora să ne simțim bine, apreciați și acceptați și probabil că mulți dintre noi au astfel de oameni prin preajmă.

Dar există și oameni a căror prezență nu putem spune că ne bucură sau ne face plăcere, oameni care poate într-un fel sau altul ne resping prin comportamentul lor, prin aspectul lor, prin miros sau prin ceea ce emană. Și astfel de oameni sunt foarte mulți, din păcate. Când trebuie să și lucrăm cu ei ne dorim să-i schimbăm, să facem ceva efectiv pentru ei pentru că nu mai putem suporta ceea ce vedem.

Și atunci intervine durerea…nu ne dor gesturile lor cât ne doare neputința în fața schimbării lor. Nu avem niciun drept să-i schimbăm pe ceilalți, dar avem în schimb puterea de a-i accepta și de a le arăta respect chiar dacă sunt diferiți, chiar dacă nu rezonăm cu ei. Cine suntem noi să-i pedepsim pentru acțiunile lor?

De ce? Pentru că numai așa putem face ceva cu adevărat pentru ei, prin atitudinea pe care o avem față de ei. O atitudine prin care le arăți că-i respingi, o atitudine de superioritate sau una acuzatoare îi va încuraja și mai mult să rămână acolo unde află. O atitudine conflictuală nu face decât să înrăutațească situația.

Am suferit de mic copil din cauza conflictelor cu oamenii cu care nu rezonam, până când am înțeles că e o prostie să mă aștept să fiu înțeleasă de către aceștia, la fel de mare cum e să le răspund cu aceeași aroganță cu care m-au tratat.

Aceasta a fost lecția mea, să înțeleg că nu-mi stă în putere să schimb concepțiile și comportamentul nimănui, că nu am dreptul să pedepsesc pe nimeni pentru felul perfid în care m-a tratat și că tot ce pot face este să manifest respect și o atitudine demnă în ciuda răutății sau ignoranței lor.

Nu, nu ești obligat să-i iubești dacă nu poți, dar asta nu e o scuză să răspunzi cu prostie la prostia lor, chiar dacă ego-ul are obiceiul de a ne angrena în dispute. Da, ego-ul iubește să se războiască în argumente, în vorbe critice și înțepătoare, dar poate fi controlat și domolit, atâta timp cât înțelegi că tu ești cel care își controlează reacțiile, și nu reacțiile te controlează pe tine.

Un proverb zen m-a ajutat să înțeleg mai bine profunzimea unei asemenea situații: cu cât zbori mai sus, cu atât celor de jos le vei părea mai mic. Așa că nu te descuraja în zborul tău și amintește-ți mereu că cei care aruncă cu pietre în aripile tale fac parte din comisia care te testează pentru examenul vieții și, oricât ar părea de ciudat, avem nevoie de astfel de oameni. Și cu toate astea nimic nu mă va împiedica să sper că pe drumul evoluției ne vom cizela cu toții… 

in cautarea iubirii...

As vrea....

As vrea sa am, daca se poate
O zi de vis numai a mea .
Sa fiu ducesa mintii tale
Sa te inclini in fata mea

Sa-ti pot sopti cuvinte tandre
Si pline de iubire,
Fara sa ma tem , ca … oare,
Tu ce crezi despre mine?

Sa vad privirea ta arzand
Cind se indreapta spre mine,
De pasiune si d-un gand
Ce-l am eu pentru tine.

Sa un te mai poti controla
Si fara judecata
Sa fiu prezenta-n mintea ta ,
Mereu… ca alta data.

Cu atingeri blande tu sa vii,
Si pe neasteptate,
Ma strangi in brate , si imi spui …
Cu tine … pan’ la moarte!

Suflet pierdut...

Tarde para nuestro amor...

No pudo ser...
Tarde para nuestro amor,
 tarde culpable,
un destino cruel...
Soñar toda una vida con el amor...
 y tener que vivirlo en este silencio...
que me acongoja mientras...
me ahogo, yo muero,
me has hecho sentir tanto…
 tanto que me quedé sin nada,
 ¿Cómo se puede tener tan lleno el corazón...
y tan vacía el alma?
Amándote en la soledad de mi silencios,
 con mis miedos y sin tus besos,
 divagando en la memoria de tus recuerdos...
Al encontrarte a ti hallé otra parte de mi ser,
 Al tenerte hoy frente a mí....
sé que lo nuestro nunca podrá ser...
Amor prohibido, amor callado,
amor que llegó tarde...
porque nos comparten otros brazos.



  Quisiera decirte muchas cosas,
pero me faltan las palabras...
 Igual que me falta tu sonrisa de cada mañana.
 Tu mirada, al comenzar del día,
tus labios cuando me susurraban palabras dulces...
 Tus gestos, que hacían que te adorara.
Tus defectos y manías, que me exasperaban...
 Tus sueños, por los que luchabas.
 Tus errores y fracasos, de los que te levantabas...
 Tus lágrimas, que hacían que te encerraras en tus silencios...
 Y me sobra amor para darte,
 para besarte, acariciarte, tocarte y adorarte...
 Hoy me desperté con una sola y verdadera realidad:
 Tu no estas conmigo.
Los kilómetros nos separan ,
 Pero sobre todo, nos separan
 las palabras.

Oare sunt sensibila eu??

S-a lasat amagitoare noaptea... cuprinsa de un intuneric ametitor...Se joaca si luna... imi mangaie chipul... sperand sa-si alunge singuratatea... E trista de veacuri, desi lumineaza... Asemeni unui zambet, ce-ascunde sute de lacrimi... Visez in tacere, astern ganduri si soapte... ma simt abandonata in tristete... incerc sa respir, dar imi lipseste aerul... As vrea sa ascult, dar nu inteleg tacerea... Unde esti, sa pot zbura? Un sufet ce-i singur, nu oglindeste nimic... Fara parfum, degeaba si floarea... Stiu ca ma cauti... am aripile frante... Grea e magia cand crezi doar in ea... De ce nu te-apropii? Strange-ma-n brate... arata-mi lumina, acopera-mi ochii... mangaie-mi buzele ce parca suspina... otraveste-ma cu dulceata, am sa mor pt tine... Sopteste-mi dorinte, doreste-ti in soapta... Iubeste, alinta, saruta, priveste... Traieste prin mine... suspina, zambeste... alunga-mi amarul... Uita de lume... de pasii tristi ai singuratatii... ecoul lor apasator imi inunda timpanele... amortind sufletul... Am ramas doar o flacara-n vant... Si dor mi-e de tine... Arata-te o data!... Mai mult decat viata... atat te-as iubi...!!!

Rautatea si prostia la putere..

M-am convins in seara asta ca rautatea si prostia omeneasca au ajuns la cota maxima . De ce nu inceteaza sa se mai gandeasca la ei macar pentru o secunda?Vorba lui Einstein "doua lucruri sunt infinite in lumea asta : universul si prostia omeneasca si inca nu sunt sigur de primul".Daca ar fi trait Caragiale cred ca i-ar fi facut boi si prosti pe toti iar Ceausescu i-ar fi impuscat cat despre Eminescu cred ca s-ar fi apucat de scris manele .
De ce nu va ganditi oameni buni si la viitorul copiilor vostri?De ce nu mai credeti in Dumnezeu? 
De ce faceti atata rau?De ce cititi reviste in loc de carti?De ce preferati sa fiti inculti?De ce poluati mediul aruncand gunoaie peste tot?De ce va faceti rau singuri?De ce distrugeti padurile?De ce nu suportati mirosurile urate pe care voi le creeati lasand gunoaie peste tot ? De ce inlocuiti iubirea cu ura si indiferenta?De ce nu oferiti celorlalti sansa de a arata ce pot face?...
Luati in ras tot ce e bun insa ganditi`va ca toti vom pieri candva si va trebui sa platim pentru toate faptele noastre "murim si ne trezim mai batrani cu o moarte"...


Da, oameni mari, va las cu lucrurile voastre mai importante si eu plec sa mai simt o data ca miroase a toamna. E un fleac de care eu am nevoie. Voi nu ?

Ce este fericirea??

Nimic nu e mai important decat fericirea, dar te-ai intrebat vreodata ce este aceasta? Dictionarul de Psihologie defineste fericirea drept "o stare deosebita de implinire a ceva ce s-a realizat si a provocat un succes neasteptat sau mult asteptat sau asteptat tensionat. Se manifesta ca o stare euforica incarcata de trairi intense ce nu numai ca provoaca un fel de traire recuperatorie puternica, ci si o energizare, o stare de receptivitate si toleranta, cresterea dorintei de a face ca si altii sa fie fericiti."

Unii oameni cauta fericirea in placerile vietii, dar acumularea sau repetarea momentelor de placere nu duce la fericire. Placerea este fericirea ignorantilor. Fericirea este placerea inteleptilor". (Barbey d'Aurevilly)

Totusi, cand placerea atinge o anumita intensitate si in anumite conditii, ea poate permite accesul la o bucurie autentica, asemanatoare cu fericirea. Dar bucuria este o reactie la un eveniment din mediul inconjurator si are de obicei o cauza exterioara, iar fericirea se poate ivi din interior.

De asemenea, bucuria este o emotie de scurta durata, in timp ce fericirea este asociata intotdeauna cu un sentiment de durata. Putem concluziona, astfel, ca bucuria, ca si placerea, este una din caile de acces spre fericire.

Fericirea se apropie incontestabil de lumea emotiilor: e traita intr-o maniera involuntara, fizica si psihica, adesea se poate lipsi de cuvinte si nimeni nu poate hotari sa fie fericit la comanda. Fiecare dintre noi are o viziune proprie asupra fericirii: ca este sau nu posibila, ca tine de actiune sau de repaos, ca depinde de eforturile noastre sau de intamplare.

Avem parte in viata de momente agreabile, care ne ofera senzatii placute si ne fac bine, favorizand aparitia fericirii, dar este necesar sa constientizam aceste momente pentru a avea accces la fericire.

Persoanele anxioase fug de fericire, de teama ca o vor pierde, iar cele cu stima de sine scazuta isi obstructioneza uneori fericirea, in mod inconstient, din aceeasi teama ca vor suferi atunci cand ea va disparea.

Ce putem face daca vrem sa fim fericiti?

•  Sa luam decizia de a fi fericiti si sa facem ceva in acest sens, sa nu ramanem in pozitia spectatorului impartial.
•  Sa depunem eforturi, sa nu dam inapoi in fata oricarui lucru dificil; fericirea se cultiva si se construieste in timp, putin cate putin.
•  Sa savuram toate formele de fericire: fericirea ca traim, ca avem cele necesare traiului, ca apartinem unei familii, colectivitati si ca putem face multe activitati.
•  Sa nu ne lasam prada mahnirii, oferindu-ne mici momente de fericire si detasare, cat mai des posibil.
•  Sa facem din fericire un scop, nu o obsesie.
•  Sa" gradinarim" fericirea, pentru ca ea presupune eforturi si timp, fara sa simtim dezamagirea daca ea nu apare imediat.
•  Sa cultivam o constiinta a fericirii, sa tinem ochii deschisi spre ea.
•  Sa nu acceptam nici o fericire care se castiga in detrimentul celor mai multi.
•  Sa fim optimisti, sa presupunem in fata incertitudinii ca exista o solutie favorabila si sa actionam pentru a o pune in practica.
•  Sa-i observam pe oamenii fericiti si sa invatam de la ei cum sa ne comportam.
•  Sa fim fericiti cand totul merge bine si sa sa nu ratam nici un moment in care putem fi fericiti.

Despre ingeri

Un înger este un spirit nemuritor lipsit de corp care are cunoştinţe şi puteri limitate. Dumnezeu a creat îngerii ca să Îl venereze. Însă nu toţi îngerii au avut comportamentul aşteptat. Unii dintre aceştia conduşi de Satana s-au răsculat împotriva vieţii supuse şi au fost alungaţi din Rai. Aceşti îngeri răi au fost trimişi în Iad şi sunt cunoscuţi drept diavoli.
Nu toţi îngerii sunt egali. Începând de la vârful ierarhiei celeste aceasta include serafimi, heruvimi, tronuri; stăpâniri, domnii, puteri; începători, arhangheli, îngeri. Îngerii au diferite funcţii. Unii nu fac decât să îl venereze pe Dumnezeu. Alţii sunt trimişi să ducă mesaje creaturilor de pe pământ. Unii sunt trimişi să fie protectori, iar alţii sunt trimişi să se lupte cu diavolii, care sunt consideraţi a fi iniţiatorii tentaţiilor negative.
Deşi îngerii sunt spirite lipsite de natură fizică, cei care cred în îngeri nu au probleme să şi-i imagineze şi să îi descrie. Îngerii, spun suporterii acestora, sunt invizibili dar pot lua forme vizibile. Ei sunt de obicei portretizaţi cu aripi şi arătând ca oameni adulţi sau copii. Aripile au fără îndoială legătură cu statutul lor de mesageri ai Domnului care se găseşte în cer. Antromorfizarea este de înţeles. Portretizarea întăreşte credinţa. Dar o fiinţă fără corp nu poate fi descrisă. Ilustrarea unei creaturi ca având o statură inferioară celei umane ar fi lipsită de demnitate şi nepotrivită pentru fiinţele celeste. Totuşi este enigmatic modul în care gândeşte şi simte o fiinţă fără corp. A vorbi despre un spirit ca fiind o fiinţă fără corp este ca şi cum ai vorbi despre pătrat rotund. Încercând să ne imaginăm gândirea sau simţirea ca având loc independent de un corp este asemănător cu imaginarea formei sferice a unei mingi dar fără minge.
Deoarece îngerii sunt invizibili dar capabili să ia forme vizibile este de înţeles că au avut loc multe apariţii. Teoretic orice poate fi un înger şi orice experienţă poate fi angelică. Existenţa îngerilor nu poate fi negată. Partea proastă este însă că nici nu se poate demonstra că îngeri există cu adevărat. Orice ar putea fi un înger poate fi în acelaşi timp altceva. Orice experienţă care poate fi cauzată de un înger poate a avea la bază o altă cauză. Credinţa în îngeri, apariţii şi experienţe implicând îngeri sunt în totalitate o chestiune de credinţă.
Chiar dacă ei există doar în imaginaţia noastră îngerii pot fi folositori. Aceştia pot servi la monitorizarea comportamentului şi protejarea copiilor. Un părinte poate încerca să controleze comportamentul copilului convingându-l că există un înger care îl supraveghează încontinuu. Îngerul este prezentat ca fiind un fel de paznic, dar copilul trebuie să realizeze că îngerul de asemenea ţine cont de faptele sale bune sau rele atunci când părinţii nu sunt prin preajmă. Conceptul de înger păzitor este reconfortant şi versatil constituind baza multor mituri. Multe cărţi, filme şi programe de televiziune folosesc conceptul de înger păzitor adesea transformându-l într-un supraom cu puteri oculte.

Credincioşii tradiţionali nu sunt singurii care iubesc îngerii. Creatorii de mituri New Age au pus bazele unei întregi industrii bazate pe îngeri. Zeci de cărţi care leagă îngerii de orice pornind de la călăuzirea în viaţa zilnică şi până la convorbirea cu cei morţi şi vindecarea psihică sunt publicate în fiecare an, iar vânzările de figurine reprezentând îngeri şi alte produse materiale au luat amploare.

Stii ca te iubesc...

Tristetea m-a invins....

Pentru sufletul si inima mea..

Te iubesc prizonierul gandurilor mele,
Tu ma porti prin vise si placeri 
Te iubesc, caldura sufletului meu, 
Ca in povesti, ca in vise, eu te iubesc mereu, 
Te iubesc, a mea speranta vie, 
Tu luminezi in vise viata mea pustie, 
In soapta, cand speranta a ajuns, 
Si inima mea plina de dor si iubire
Cu tine am s-o cant,
Te iubesc, suflet drag !

Ginduri pozitive

Cuvinte care dor...

Citate celebre

Arta de a invinge

Despre dragoste si viata...

Cum ar arata viata noastra fara iubire?

Cand basmele copilariei nu`si mai au loc in mintea noastra e semn ca am luat din ele mesajul cheie:binele invinge intotdeauna,iar forta iubirii nu are limite.Prin cate trece Fat-Frumos ca s`o cunoasca pe Cosanzeana lui?Formula de incheiere a basmului este mereu aceeasi:”Si-au facut o nunta mare…”Povestea merge mai departe.La fel se intampla si in viata:dup ace,cei doiindragostiti ajung sa fie impreuna,pericolul declinului afectiv este iminent. LA INCEPUT IUBIM,IUBIREA Inainte de a ne indragosti de o persoana reala,iubim prototipul imaginar.Mintea noastra plasmuieste partenerul perfect:EL este inalt,frumos,unic si te va iubi din prima clipa;EA este frumoasa ca o zana,mladioasa,tandra si,de cum vei da ochii cu ea iti va pica in brate.Visam zi si noapte la momentul intalnirii cu perechea ideala.Scenariul este unul singur:amandoi va indragostiti de la prima vedere,va prindeti de mana si drumul devine comun:primul sarut,prima noapte de dragoste si…nunta cea mare-definitiva,pana la capatul vietii.

Frumoasa poveste!Numai ca in realitate,lucrurile nu se intampla intocmai.Mult prea nerabdatori sa intalnim omul viselor noastre,ne oprim asupra primului venit si credem ca el este plasmuit din dorintele noastre secrete.Confuzia ne transforma,de cele mai multe ori intr-o victima sigura.De ce?Pentru ca la primul pas in iubire,suntem indragostiti deja.Atat ne`am exersat imaginatia incat nu mai ramasese decat aparitia idolului in carne si oase.Curand insa ne dam seama ca omul real nu seamana cu acela visat de noi.Dezamagirea se naste din simplul motiv ca ajungem sa iubim omul pe care ni l`am imaginat,inzestrandu`l cu meritele pe care noi am fi vrut sa le aiba.Dar cine reuseste sa fie lucid?Cand ai visat atat de frumos,nu`ti vine sa`ti spulberi visul privind atent in jurul tau.Experienta primei dezamagiri doare intotdeauna,dar este necesara.Treptat,vom intelege ca lumea e facuta altfel decat in basmele bunicii.Nimeni nu se maturizeaza intr`o zi.Acumularea esecurilor ne poate face mai puternici daca avem intelepciunea de a nu ne lasa prada disperarii.E absurd sa crezi ca vei gasi jumatatea perfecta de la prima incercare.Sa nu uitam ca,in adolescenta,nu avem capacitatea de a ne cunoaste pe noi insine.Cu atat mai putin putem patrunde gandurile celorlalti,firea,capriciile lor,instabilitatea,intentiile,idealurile lor…

INOCENTA PRIMEI IUBIRI E greu-daca nu imposibil-ca idealul tau sa coincide cu idealul lui.Prima iubire inseamna si prima tentative de a te minti.Pacatul multota dintre noi,baieti sau fete,este convingerea ca prima iubire va fi unica.Nesfarsita,perfecta,totala,definitive.Imaginati`va ca va indragostiti pentru prima data,da?Sunteti tineri,frumosi,exuberanti.Bun.Ce mai aveti de facut?Sa va terminate studiile,sa va gasiti un rost in viata,sa va intemeiati o familie,sa va cresteti copiii,apoi nepotii si,intr`o zi,sa iesiti la pensie sis a va plimbati prin parc,nu de mana,ci sprijiniti de un baston,obositi,plictisiti,batrani si betegi.V`ar placea sa se intample asta?Pai,cum…nu?Nu v`ati dorit dragoste unica?Pe viata?Probabil v`ati plictisit numai citind aceste randuri!Cum ar fi sa traiti,doar voi doi,70 de ani impreuna?Zi de zi,ceas de ceas?Nu sunt in posesia unor “retete” ale primei iubiri.Tot ce va pot spune este ca nu exista nici o regula in traseul sentimental al cuiva.Puteti incerca orice si puteti crede in tot ce vreti voi.S`ar putea sa reusiti.Pentru orice eventualitate,incercati san u sechestrati persoana iubita,facandu`va planuri pentru toata viata.BUCURATI`VA DE FIECARE ZI DE IUBIRE,DE UN “ASTAZI” SIGUR,NU DE UN “MAINE” INCERT”! UMBRA PRIMEI INDOIELI .

Toate povestile de dragoste incep frumos.Iar visul de veacuri al indragostitilor este ca iubirea lor sa ramana incandescenta ca in prima zi.Numai ca timpul,ingratul,atenueaza pasiunile,asterne rutina,acutizeaza neintelegerile.La inceput,crezi orice ti`ar spune:ca te iubeste,ca te`a asteptat dintotdeauna,ca fara tine ar fi sfarsitul lumii.Sau:ca a intaziat din cause absolute urgente,ca telefonul n`a sunat si tot de`astea.Ceea ce crezi orbeste multa vreme se risipeste insa ca puful de papadie in prima zi cand banuielile strepezite iti schimba zambetul intr`un rictus de teama.Intr`un cuplu se intampla rar ca ambii parteneri sa decida rupture.De obicei,unul din ei continua sa iubeasca.Si,cu fiecare concesie pe care o face,indragostitul e din ce in ce mai mahnit.Desi vede bine ca lucrurile nu mai merg asa de bine,speranta in redresarea relatiei le hraneste incapatanarea de a intarsia pe un teren nesigur mai mult decat ar fi prudent.Cand raceala se face simtita,e stupid sa mai crezi ca flacara dragostei se va aprinde din nou.Micile certuri nesemnificative la inceput se indesesc si devin mai virulente.Perioada dintre doua impacari e din ce in ce mai lunga.Si daca primele impacari sunt incendiare,tot repetandu`se,ele isi pierd forta convingerii,devin din ce in ce mai searbede.

Unii cred in revenirile de senzatie.Orice s`ar fi intamplat in timpul despartirii,oricate personale s`ar fi interpus intre cei doi.Dar,reluata,povestea de dragoste nu mai este niciodata aceeasi.Obsesia infidelitatii,faptul ca a putut trai fara tine o vreme-timp in care el a incercat o alta relatie,iar tu l`ai asteptat in van,rapus de tristete-toate aceste ganduri negre nasc revolte de nestavilit.Ori, de la primul repros sau prima banuiala exprimata pana la o noua despartire nu mai e decat un pas.Constati ca ti`ai prelungit inutil o agonie dureroasa,de vreme ce ai ramas tot singur…N`as vrea sa intelegeti de aici ca trebuie sa reactionati camuscati de sarpe la prima neintelegere!Fireste daca`ti iubesti inca partenerul,trebuie sa incerci atenuarea conflictelor.Dar tot atat de adevarat este si ca multi nu`si dau seama cat de mult iubesc pe cineva decat dupa ce acel cineva pleaca din viata lor.De`aia spuneam ca nu are rost sa va grabiti in a lua decizii.S`ar putea ca,intr`un moment de irascibilitate,sa stricati prematur si iremediabil o relatie care,in mod normal ar fi durat multa vreme. CEL CARE RAMANE SINGUR

Daca totusi povestea voastra de dragoste s`a sfarsit,nu va apucati sa bociti disperati,dandu`va de ceasul mortii ca a`ti pierdut marea iubire a vietii voastre.Primele ceasuri de singuratate pot declansa tot felul de gesture nesabuite.Va trebui sa invatati ca,daca acela care va jura dragoste eternal poate sta fara voi,inseamna ca “eternitatea” lui pana in acea zi a tinut!Nu veti aduce niciodata persoana iubita inapoi implorand`o sa se intoarca,plangand pana la lesin,nici amenintand`o sau santajand`o cu ceva.Revenirea(daca mai e posibila) este un gest care`I apartine in exclusivitate celui care paraseste,nu celui parasit.Cu cat veti insista mai mult pentru impacare,cu atat veti fi evitat mai abitir.Nu e vorba aici numai despre un joc gratuity al orgoliilor.Daca tu,cel parasit,ti`ai recunoscut greselile si ti`ai asigurat partenerul de consecventa iubirii tale,in mod normal,celalalt trebuie sa cedeze.Daca n`o face si sigur ca motivele plecarii sunt altele decat cele declarate.Foarte des,cei care pleca refuza sa de`a vreo explicatie;dispar pur si simplu.Neacademic vorbind,fac pe interesantii.De ce?Pentru ca au curajul rostirii adevarului sau(si mai rau) prefera ipostaza de victima.Celui parasit nu`I ramane decat sa`si puna cenusa in cap si sa`si assume cu sarg toate pacatele.

Asa se ajunge,galopant,la starea de anulare totala a personalitatii,la umilinta degradanta,la deznadejdea cea mai cumplita.Nu sunt putini tineri care,aflati intr`o atare situatie,au clacat,convinsi ca viata lor nu mai are nici un sens si ca niciodata nu vor mai iubi,nici nu vor mai fi iubiti.Testul rabdarii nu este usor,dar,odata trecut,veti intelege ca viata nu incepe sin u se sfarseste cu un singur barbat sau cu o singura femeie.Oamenii iubesc toata viata.Iubesc de mai multe ori,la fel de puternic.

Altfel spus,iubirile vin si pleaca.Disponobilitatea fiecaruia dintre noi ramane.Daca nu ma credeti priviti atent in jurul vostru:cine a trait o singura poveste de dragoste?Oricat ar fi fost ea de frumoasa?! DRUMUL CONTINUA In dragoste,nimeni nu e scutit de deceptii.Important este sa poti depasi perioada critica.Refugiul rapid in bratele altcuiva nu este o solutie,ci,adesea,o noua greseala.E nevoie de timp-sa`ti limpezesti gandurile,sa te impaci cu tine si cu lumea din jurul tau.Visurile din noptile framantate de insomnie nu se potrivesc niciodata cu realitatea vie.

De pilda,suntem tentati sa aglomeram noian de calitati intr`un singur om.O privire lucida asupra noasra insine va dezvalui si reversal medaliei:nici noi nu suntem perfecti.Oricum,nu intru totul asa cum ne`ar plasmuii cineva in visele lui.Compatibilitatile se formeaza in timp cu mult tact si cu multa rabdare.Nu uitati,aparentele pot insela atat de usor,incat ajungi sa parcurgi traseul de la extaz la dezamagire mai repede decat poti crede.Exista oameni care seduc doar prin fizicul lor agreabil,dar,cunoscuti mai bine,se dovedesc a fi niste aventurieri lamentabili.Dupa cum exista si oameni mai putin aratosi,care te pot cuceri prin modul lor de a fi.Experienta demonstreaza ca “frumosii” nu prea sunt statornici-situatie explicabila,de vreme ce ispitele roiesc in jurul lor.Aratati`mi un star de cinema care a fost fidel unui singur partener de viata…In concluzie,ganditi`va bine ce va doriti:o aventura de weekend sau o poveste durabila?Daca optati pentru a doua varianta,scara valorilor nu trebuie sa se opreasca la “haina” de parade.

Sa revenim insa la momentul de impas,cand ai ramas singur(a).Tot ce urmeaza sa faci nu trebuie raportat la nimeni altcineva decat la propria ta persoana.Practic,nu trebuie sa arati mai bine,sa`ti indrepti eventualele vicii de comportament de dragul lui X sau Y;fa`o de dragul tau astfel incat sa te simti bine in pielea ta,sa fii firesc,sociabil si deschis comunicarii!Solutia cu izolarea in casa n`a facut bine nimanui,niciodata.Nu are rost sa asculti muzica preferata de el(ea),de pe vremurile cand era bun si frumos.Nici cu pozele lui sau ale ei in fata nu ajungi la vreun rezultat.Nu poti trai in trecut.Iti vor ramane multe amintiri,desigur,dar ai timp sa vanturi cenusa lor mai tarziu.

Si,inca ceva:alunga spaima de singuratate sau infrunt`o!Treci prin ea.Intotdeauna se va gasi un om care sa te poata iubi si pe care sa`l iubesti si tu.E absolute realizabil,cu o singura conditie:san u persisti nepermis de mult intr`o regretabila iluzie…