Rosa Blanca: Tarde para nuestro amor...

Cu câta usurinta sustin unii ca ma cunosc! Dar nu stiu aproape nimic despre mine.
Îmi cunosc numele, stiu câteva detalii despre viata mea, îmi observa faptele, dar nu îmi cunosc povestea si nu îmi cunosc sufletul.
Vad ce fac, dar nu cunosc rationamentele actiunilor mele.
Aud ce spun, dar nu stiu ce gândesc.
Vad ceea ce le arat din mine, dar nu stiu ce simt în interiorul meu.
Si totusi, ei cred ca ma cunosc. Ei cred ca stiu când sunt cu adevarat fericita si când sufar. Ei cred ca stiu cum arat fara masca, pe care o port uneori pentru a fi acceptata, sau pentru a ma proteja.
Ei cred ca au dreptul sa îsi dea cu parerea si sa ma judece pentru ceea ce sunt. Îmi catalogheaza alegerile ca fiind greseli si nu îmi înteleg motivatiile. Ma eticheteaza judecând dupa prejudecati proprii.
Si totusi, ei nu ma cunosc. Deloc.
Vrei sa ma cunosti?Nu imi privi chipul si nu trage concluzii dupa citeva cuvinte pe care le rostesc,nu imi evalua inteligenta si maturitatea dupa virsta,nici dupa studii si nici dupa conditia mea sociala.Nu ma privi prin prisma lucrurilor pe care le am,pentru ca acestea nu arata ca am tot ce imi trebuie,nu asculta povesti despre mine si nu ma privi prin ochii altora,pentru ca fiecare ma vede diferit si prea putini ma vad asa cum sunt cu adevarat.Nu imi cataloga sensibilitatea,moralitatea si valorile in functie de greselile din trecut,pentru ca nu cunosti conjuncturile care au dus la infaptuirea acelor greseli.Nu ma judeca dupa oamenii din anturajul meu pentru ca exista motive pentru care acestia fac parte din viata mea,pe unii dintre ei neavind dreptul sa-i aleg.Vino si traieste alaturi de mine o perioada de timp,sa vezi tot ce mi se intimpla,tot ce fac si tot ce indur.Vino sa imi
vezi nemultumirile si framintarile interioare.Vino sa vezi de cite ori sunt neindreptatita,sa imi vezi toate starile,de la bucurie pina la tristete adinca.Sa vezi cum rid atunci cind ar trebui sa pling,si cum alin durerile altora altora,in timp ce durerile mele se sufoca.Vino sa vezi la cite trebuie sa renunt si cite trebuie sa imi refuz,de multe ori din dragoste pentru altii.Vino sa vezi cum gresesc si cite regrete adun,dar si cit de mult iert.Vino sa imi cunosti temerile,sa vezi cum sunt supusa esecului,in ciuda eforturilor pe care le fac.Vino sa imi cunosti universul,trecutul si visele...sa vezi cum primesc doar o parte infima din iubirea de care am nevoie si pe care o merit...sa vezi cit daruiesc si cit primesc inapoi...si toate acestea,numai traind alaturi de mine...
Iubirea este pe cale să fie dată uitării în lumea în care trăim. Aprindeţi-i flacăra şi daţi lumină din lumină, daţi flacăra iubirii mai departe printre oameni, să nu uite că din iubire s-au născut, în iubire trebuie să trăiască şi în iubire trebuie să moară!

miercuri, 4 aprilie 2012

Tarde para nuestro amor...

No pudo ser...
Tarde para nuestro amor,
tarde culpable,
un destino cruel...
Soñar toda una vida con el amor...
y tener que vivirlo en este silencio...
que me acongoja mientras...
me ahogo, yo muero,
me has hecho sentir tanto…
tanto que me quedé sin nada,
¿Cómo se puede tener tan lleno el corazón...
y tan vacía el alma?
Amándote en la soledad de mi silencios,
con mis miedos y sin tus besos,
divagando en la memoria de tus recuerdos...
Al encontrarte a ti hallé otra parte de mi ser,
Al tenerte hoy frente a mí....
sé que lo nuestro nunca podrá ser...
Amor prohibido, amor callado,
amor que llegó tarde...
porque nos comparten otros brazos.

Quisiera decirte muchas cosas,
pero me faltan las palabras...
Igual que me falta tu sonrisa de cada mañana.
Tu mirada, al comenzar del día,
tus labios cuando me susurraban palabras dulces...
Tus gestos, que hacían que te adorara.
Tus defectos y manías, que me exasperaban...
Tus sueños, por los que luchabas.
Tus errores y fracasos, de los que te levantabas...
Tus lágrimas, que hacían que te encerraras en tus silencios...
Y me sobra amor para darte,
para besarte, acariciarte, tocarte y adorarte...
Hoy me desperté con una sola y verdadera realidad:
Tu no estas conmigo.
Los kilómetros nos separan ,
Pero sobre todo, nos separan
las palabras.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)