Cu câta usurinta sustin unii ca ma cunosc! Dar nu stiu aproape nimic despre mine.
Îmi cunosc numele, stiu câteva detalii despre viata mea, îmi observa faptele, dar nu îmi cunosc povestea si nu îmi cunosc sufletul.
Vad ce fac, dar nu cunosc rationamentele actiunilor mele.
Aud ce spun, dar nu stiu ce gândesc.
Vad ceea ce le arat din mine, dar nu stiu ce simt în interiorul meu.
Si totusi, ei cred ca ma cunosc. Ei cred ca stiu când sunt cu adevarat fericita si când sufar. Ei cred ca stiu cum arat fara masca, pe care o port uneori pentru a fi acceptata, sau pentru a ma proteja.
Ei cred ca au dreptul sa îsi dea cu parerea si sa ma judece pentru ceea ce sunt. Îmi catalogheaza alegerile ca fiind greseli si nu îmi înteleg motivatiile. Ma eticheteaza judecând dupa prejudecati proprii.
Si totusi, ei nu ma cunosc. Deloc.
Vrei sa ma cunosti?Nu imi privi chipul si nu trage concluzii dupa citeva cuvinte pe care le rostesc,nu imi evalua inteligenta si maturitatea dupa virsta,nici dupa studii si nici dupa conditia mea sociala.Nu ma privi prin prisma lucrurilor pe care le am,pentru ca acestea nu arata ca am tot ce imi trebuie,nu asculta povesti despre mine si nu ma privi prin ochii altora,pentru ca fiecare ma vede diferit si prea putini ma vad asa cum sunt cu adevarat.Nu imi cataloga sensibilitatea,moralitatea si valorile in functie de greselile din trecut,pentru ca nu cunosti conjuncturile care au dus la infaptuirea acelor greseli.Nu ma judeca dupa oamenii din anturajul meu pentru ca exista motive pentru care acestia fac parte din viata mea,pe unii dintre ei neavind dreptul sa-i aleg.Vino si traieste alaturi de mine o perioada de timp,sa vezi tot ce mi se intimpla,tot ce fac si tot ce indur.Vino sa imi
vezi nemultumirile si framintarile interioare.Vino sa vezi de cite ori sunt neindreptatita,sa imi vezi toate starile,de la bucurie pina la tristete adinca.Sa vezi cum rid atunci cind ar trebui sa pling,si cum alin durerile altora altora,in timp ce durerile mele se sufoca.Vino sa vezi la cite trebuie sa renunt si cite trebuie sa imi refuz,de multe ori din dragoste pentru altii.Vino sa vezi cum gresesc si cite regrete adun,dar si cit de mult iert.Vino sa imi cunosti temerile,sa vezi cum sunt supusa esecului,in ciuda eforturilor pe care le fac.Vino sa imi cunosti universul,trecutul si visele...sa vezi cum primesc doar o parte infima din iubirea de care am nevoie si pe care o merit...sa vezi cit daruiesc si cit primesc inapoi...si toate acestea,numai traind alaturi de mine...
Iubirea este pe cale să fie dată uitării în lumea în care trăim. Aprindeţi-i flacăra şi daţi lumină din lumină, daţi flacăra iubirii mai departe printre oameni, să nu uite că din iubire s-au născut, în iubire trebuie să trăiască şi în iubire trebuie să moară!

vineri, 13 aprilie 2012

Rautatea oamenilor

Citeam aseara intr-o carte de Stefan Petica despre rautate. Astfel, un citat mi-a placut foarte mult, referitor la rautatea oamenilor.
"Singurul lucru de care m-am temut si ma tem intotdeauna,singurul lucru in fata caruia am ramas dezarmat,ca inaintea unui ceva necunoscut,ingrozitor e rautatea.Prostia,prostia simpla,prostia ordinara,prostia pe care o intalnesti pe toate cararile,nu mi-a parut nicioadata periculoasa.Pentru dansa gasesc intotdeauna mijloace de lupta.Rautatea,insa,scapa oricaror arme.Ea e unirea profunda a celei mai de jos prostii cu tot ce are omul mai salbatic si mai vechi,mai neinfranat in porniri.Si din aceasta pricina orice arma indreptata impotriva ei se frange,nemernica.Omul inteligent,omul care stie ca toate faptele sunt determinate de anumite cauze,nu poate fi rau.El va gasi mereu o scuza pt greseala si va cauta s-o indrepte ca om,nu ca fiara.De aceea,bunatatea adanca si nemarginita,calda si imbratisatoare e supremul bun la care a putut ajunge pana acum omenirea."

Oare doar oamenii prosti sunt rai? Asta ar insemna ca marea majoritate a oamenilor sunt de o prostie crunta, asta pentru ca pana mai ieri consideram rautatea ca o latura a omului, pur si simplu catalogam faptele ca fiind rautati, dar acum le consider ca fiind acte ale unor prosti.
Ca sa nu mai spun de oamenii cu doua fete, oameni care iti spun ca se bucura pentru binele tau, dar fac exact contrariul.
De ce trebuie sa fim atat de prefacuti? De ce si-a pierdut acel "ma bucur pentru tine" sensul real? De ce trebuie sa existe atata prostie si rautate? Este ea chiar in esenta noastra si suntem atat de slabi incat nu o putem controla si preferam sa facem/zicem zece lucruri rele decat unul bun? 

Publicat de la
Etichete:

2 comentarii:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
Banco de Imagenes Gratuitas
Banco de Imagenes Gratuitas