in cautarea iubirii...

As vrea....

As vrea sa am, daca se poate
O zi de vis numai a mea .
Sa fiu ducesa mintii tale
Sa te inclini in fata mea

Sa-ti pot sopti cuvinte tandre
Si pline de iubire,
Fara sa ma tem , ca … oare,
Tu ce crezi despre mine?

Sa vad privirea ta arzand
Cind se indreapta spre mine,
De pasiune si d-un gand
Ce-l am eu pentru tine.

Sa un te mai poti controla
Si fara judecata
Sa fiu prezenta-n mintea ta ,
Mereu… ca alta data.

Cu atingeri blande tu sa vii,
Si pe neasteptate,
Ma strangi in brate , si imi spui …
Cu tine … pan’ la moarte!

Suflet pierdut...

Tarde para nuestro amor...

No pudo ser...
Tarde para nuestro amor,
 tarde culpable,
un destino cruel...
Soñar toda una vida con el amor...
 y tener que vivirlo en este silencio...
que me acongoja mientras...
me ahogo, yo muero,
me has hecho sentir tanto…
 tanto que me quedé sin nada,
 ¿Cómo se puede tener tan lleno el corazón...
y tan vacía el alma?
Amándote en la soledad de mi silencios,
 con mis miedos y sin tus besos,
 divagando en la memoria de tus recuerdos...
Al encontrarte a ti hallé otra parte de mi ser,
 Al tenerte hoy frente a mí....
sé que lo nuestro nunca podrá ser...
Amor prohibido, amor callado,
amor que llegó tarde...
porque nos comparten otros brazos.



  Quisiera decirte muchas cosas,
pero me faltan las palabras...
 Igual que me falta tu sonrisa de cada mañana.
 Tu mirada, al comenzar del día,
tus labios cuando me susurraban palabras dulces...
 Tus gestos, que hacían que te adorara.
Tus defectos y manías, que me exasperaban...
 Tus sueños, por los que luchabas.
 Tus errores y fracasos, de los que te levantabas...
 Tus lágrimas, que hacían que te encerraras en tus silencios...
 Y me sobra amor para darte,
 para besarte, acariciarte, tocarte y adorarte...
 Hoy me desperté con una sola y verdadera realidad:
 Tu no estas conmigo.
Los kilómetros nos separan ,
 Pero sobre todo, nos separan
 las palabras.

Oare sunt sensibila eu??

S-a lasat amagitoare noaptea... cuprinsa de un intuneric ametitor...Se joaca si luna... imi mangaie chipul... sperand sa-si alunge singuratatea... E trista de veacuri, desi lumineaza... Asemeni unui zambet, ce-ascunde sute de lacrimi... Visez in tacere, astern ganduri si soapte... ma simt abandonata in tristete... incerc sa respir, dar imi lipseste aerul... As vrea sa ascult, dar nu inteleg tacerea... Unde esti, sa pot zbura? Un sufet ce-i singur, nu oglindeste nimic... Fara parfum, degeaba si floarea... Stiu ca ma cauti... am aripile frante... Grea e magia cand crezi doar in ea... De ce nu te-apropii? Strange-ma-n brate... arata-mi lumina, acopera-mi ochii... mangaie-mi buzele ce parca suspina... otraveste-ma cu dulceata, am sa mor pt tine... Sopteste-mi dorinte, doreste-ti in soapta... Iubeste, alinta, saruta, priveste... Traieste prin mine... suspina, zambeste... alunga-mi amarul... Uita de lume... de pasii tristi ai singuratatii... ecoul lor apasator imi inunda timpanele... amortind sufletul... Am ramas doar o flacara-n vant... Si dor mi-e de tine... Arata-te o data!... Mai mult decat viata... atat te-as iubi...!!!

Rautatea si prostia la putere..

M-am convins in seara asta ca rautatea si prostia omeneasca au ajuns la cota maxima . De ce nu inceteaza sa se mai gandeasca la ei macar pentru o secunda?Vorba lui Einstein "doua lucruri sunt infinite in lumea asta : universul si prostia omeneasca si inca nu sunt sigur de primul".Daca ar fi trait Caragiale cred ca i-ar fi facut boi si prosti pe toti iar Ceausescu i-ar fi impuscat cat despre Eminescu cred ca s-ar fi apucat de scris manele .
De ce nu va ganditi oameni buni si la viitorul copiilor vostri?De ce nu mai credeti in Dumnezeu? 
De ce faceti atata rau?De ce cititi reviste in loc de carti?De ce preferati sa fiti inculti?De ce poluati mediul aruncand gunoaie peste tot?De ce va faceti rau singuri?De ce distrugeti padurile?De ce nu suportati mirosurile urate pe care voi le creeati lasand gunoaie peste tot ? De ce inlocuiti iubirea cu ura si indiferenta?De ce nu oferiti celorlalti sansa de a arata ce pot face?...
Luati in ras tot ce e bun insa ganditi`va ca toti vom pieri candva si va trebui sa platim pentru toate faptele noastre "murim si ne trezim mai batrani cu o moarte"...


Da, oameni mari, va las cu lucrurile voastre mai importante si eu plec sa mai simt o data ca miroase a toamna. E un fleac de care eu am nevoie. Voi nu ?

Ce este fericirea??

Nimic nu e mai important decat fericirea, dar te-ai intrebat vreodata ce este aceasta? Dictionarul de Psihologie defineste fericirea drept "o stare deosebita de implinire a ceva ce s-a realizat si a provocat un succes neasteptat sau mult asteptat sau asteptat tensionat. Se manifesta ca o stare euforica incarcata de trairi intense ce nu numai ca provoaca un fel de traire recuperatorie puternica, ci si o energizare, o stare de receptivitate si toleranta, cresterea dorintei de a face ca si altii sa fie fericiti."

Unii oameni cauta fericirea in placerile vietii, dar acumularea sau repetarea momentelor de placere nu duce la fericire. Placerea este fericirea ignorantilor. Fericirea este placerea inteleptilor". (Barbey d'Aurevilly)

Totusi, cand placerea atinge o anumita intensitate si in anumite conditii, ea poate permite accesul la o bucurie autentica, asemanatoare cu fericirea. Dar bucuria este o reactie la un eveniment din mediul inconjurator si are de obicei o cauza exterioara, iar fericirea se poate ivi din interior.

De asemenea, bucuria este o emotie de scurta durata, in timp ce fericirea este asociata intotdeauna cu un sentiment de durata. Putem concluziona, astfel, ca bucuria, ca si placerea, este una din caile de acces spre fericire.

Fericirea se apropie incontestabil de lumea emotiilor: e traita intr-o maniera involuntara, fizica si psihica, adesea se poate lipsi de cuvinte si nimeni nu poate hotari sa fie fericit la comanda. Fiecare dintre noi are o viziune proprie asupra fericirii: ca este sau nu posibila, ca tine de actiune sau de repaos, ca depinde de eforturile noastre sau de intamplare.

Avem parte in viata de momente agreabile, care ne ofera senzatii placute si ne fac bine, favorizand aparitia fericirii, dar este necesar sa constientizam aceste momente pentru a avea accces la fericire.

Persoanele anxioase fug de fericire, de teama ca o vor pierde, iar cele cu stima de sine scazuta isi obstructioneza uneori fericirea, in mod inconstient, din aceeasi teama ca vor suferi atunci cand ea va disparea.

Ce putem face daca vrem sa fim fericiti?

•  Sa luam decizia de a fi fericiti si sa facem ceva in acest sens, sa nu ramanem in pozitia spectatorului impartial.
•  Sa depunem eforturi, sa nu dam inapoi in fata oricarui lucru dificil; fericirea se cultiva si se construieste in timp, putin cate putin.
•  Sa savuram toate formele de fericire: fericirea ca traim, ca avem cele necesare traiului, ca apartinem unei familii, colectivitati si ca putem face multe activitati.
•  Sa nu ne lasam prada mahnirii, oferindu-ne mici momente de fericire si detasare, cat mai des posibil.
•  Sa facem din fericire un scop, nu o obsesie.
•  Sa" gradinarim" fericirea, pentru ca ea presupune eforturi si timp, fara sa simtim dezamagirea daca ea nu apare imediat.
•  Sa cultivam o constiinta a fericirii, sa tinem ochii deschisi spre ea.
•  Sa nu acceptam nici o fericire care se castiga in detrimentul celor mai multi.
•  Sa fim optimisti, sa presupunem in fata incertitudinii ca exista o solutie favorabila si sa actionam pentru a o pune in practica.
•  Sa-i observam pe oamenii fericiti si sa invatam de la ei cum sa ne comportam.
•  Sa fim fericiti cand totul merge bine si sa sa nu ratam nici un moment in care putem fi fericiti.

Despre ingeri

Un înger este un spirit nemuritor lipsit de corp care are cunoştinţe şi puteri limitate. Dumnezeu a creat îngerii ca să Îl venereze. Însă nu toţi îngerii au avut comportamentul aşteptat. Unii dintre aceştia conduşi de Satana s-au răsculat împotriva vieţii supuse şi au fost alungaţi din Rai. Aceşti îngeri răi au fost trimişi în Iad şi sunt cunoscuţi drept diavoli.
Nu toţi îngerii sunt egali. Începând de la vârful ierarhiei celeste aceasta include serafimi, heruvimi, tronuri; stăpâniri, domnii, puteri; începători, arhangheli, îngeri. Îngerii au diferite funcţii. Unii nu fac decât să îl venereze pe Dumnezeu. Alţii sunt trimişi să ducă mesaje creaturilor de pe pământ. Unii sunt trimişi să fie protectori, iar alţii sunt trimişi să se lupte cu diavolii, care sunt consideraţi a fi iniţiatorii tentaţiilor negative.
Deşi îngerii sunt spirite lipsite de natură fizică, cei care cred în îngeri nu au probleme să şi-i imagineze şi să îi descrie. Îngerii, spun suporterii acestora, sunt invizibili dar pot lua forme vizibile. Ei sunt de obicei portretizaţi cu aripi şi arătând ca oameni adulţi sau copii. Aripile au fără îndoială legătură cu statutul lor de mesageri ai Domnului care se găseşte în cer. Antromorfizarea este de înţeles. Portretizarea întăreşte credinţa. Dar o fiinţă fără corp nu poate fi descrisă. Ilustrarea unei creaturi ca având o statură inferioară celei umane ar fi lipsită de demnitate şi nepotrivită pentru fiinţele celeste. Totuşi este enigmatic modul în care gândeşte şi simte o fiinţă fără corp. A vorbi despre un spirit ca fiind o fiinţă fără corp este ca şi cum ai vorbi despre pătrat rotund. Încercând să ne imaginăm gândirea sau simţirea ca având loc independent de un corp este asemănător cu imaginarea formei sferice a unei mingi dar fără minge.
Deoarece îngerii sunt invizibili dar capabili să ia forme vizibile este de înţeles că au avut loc multe apariţii. Teoretic orice poate fi un înger şi orice experienţă poate fi angelică. Existenţa îngerilor nu poate fi negată. Partea proastă este însă că nici nu se poate demonstra că îngeri există cu adevărat. Orice ar putea fi un înger poate fi în acelaşi timp altceva. Orice experienţă care poate fi cauzată de un înger poate a avea la bază o altă cauză. Credinţa în îngeri, apariţii şi experienţe implicând îngeri sunt în totalitate o chestiune de credinţă.
Chiar dacă ei există doar în imaginaţia noastră îngerii pot fi folositori. Aceştia pot servi la monitorizarea comportamentului şi protejarea copiilor. Un părinte poate încerca să controleze comportamentul copilului convingându-l că există un înger care îl supraveghează încontinuu. Îngerul este prezentat ca fiind un fel de paznic, dar copilul trebuie să realizeze că îngerul de asemenea ţine cont de faptele sale bune sau rele atunci când părinţii nu sunt prin preajmă. Conceptul de înger păzitor este reconfortant şi versatil constituind baza multor mituri. Multe cărţi, filme şi programe de televiziune folosesc conceptul de înger păzitor adesea transformându-l într-un supraom cu puteri oculte.

Credincioşii tradiţionali nu sunt singurii care iubesc îngerii. Creatorii de mituri New Age au pus bazele unei întregi industrii bazate pe îngeri. Zeci de cărţi care leagă îngerii de orice pornind de la călăuzirea în viaţa zilnică şi până la convorbirea cu cei morţi şi vindecarea psihică sunt publicate în fiecare an, iar vânzările de figurine reprezentând îngeri şi alte produse materiale au luat amploare.