Cu câta usurinta sustin unii ca ma cunosc! Dar nu stiu aproape nimic despre mine.
Îmi cunosc numele, stiu câteva detalii despre viata mea, îmi observa faptele, dar nu îmi cunosc povestea si nu îmi cunosc sufletul.
Vad ce fac, dar nu cunosc rationamentele actiunilor mele.
Aud ce spun, dar nu stiu ce gândesc.
Vad ceea ce le arat din mine, dar nu stiu ce simt în interiorul meu.
Si totusi, ei cred ca ma cunosc. Ei cred ca stiu când sunt cu adevarat fericita si când sufar. Ei cred ca stiu cum arat fara masca, pe care o port uneori pentru a fi acceptata, sau pentru a ma proteja.
Ei cred ca au dreptul sa îsi dea cu parerea si sa ma judece pentru ceea ce sunt. Îmi catalogheaza alegerile ca fiind greseli si nu îmi înteleg motivatiile. Ma eticheteaza judecând dupa prejudecati proprii.
Si totusi, ei nu ma cunosc. Deloc.
Vrei sa ma cunosti?Nu imi privi chipul si nu trage concluzii dupa citeva cuvinte pe care le rostesc,nu imi evalua inteligenta si maturitatea dupa virsta,nici dupa studii si nici dupa conditia mea sociala.Nu ma privi prin prisma lucrurilor pe care le am,pentru ca acestea nu arata ca am tot ce imi trebuie,nu asculta povesti despre mine si nu ma privi prin ochii altora,pentru ca fiecare ma vede diferit si prea putini ma vad asa cum sunt cu adevarat.Nu imi cataloga sensibilitatea,moralitatea si valorile in functie de greselile din trecut,pentru ca nu cunosti conjuncturile care au dus la infaptuirea acelor greseli.Nu ma judeca dupa oamenii din anturajul meu pentru ca exista motive pentru care acestia fac parte din viata mea,pe unii dintre ei neavind dreptul sa-i aleg.Vino si traieste alaturi de mine o perioada de timp,sa vezi tot ce mi se intimpla,tot ce fac si tot ce indur.Vino sa imi
vezi nemultumirile si framintarile interioare.Vino sa vezi de cite ori sunt neindreptatita,sa imi vezi toate starile,de la bucurie pina la tristete adinca.Sa vezi cum rid atunci cind ar trebui sa pling,si cum alin durerile altora altora,in timp ce durerile mele se sufoca.Vino sa vezi la cite trebuie sa renunt si cite trebuie sa imi refuz,de multe ori din dragoste pentru altii.Vino sa vezi cum gresesc si cite regrete adun,dar si cit de mult iert.Vino sa imi cunosti temerile,sa vezi cum sunt supusa esecului,in ciuda eforturilor pe care le fac.Vino sa imi cunosti universul,trecutul si visele...sa vezi cum primesc doar o parte infima din iubirea de care am nevoie si pe care o merit...sa vezi cit daruiesc si cit primesc inapoi...si toate acestea,numai traind alaturi de mine...
Iubirea este pe cale să fie dată uitării în lumea în care trăim. Aprindeţi-i flacăra şi daţi lumină din lumină, daţi flacăra iubirii mai departe printre oameni, să nu uite că din iubire s-au născut, în iubire trebuie să trăiască şi în iubire trebuie să moară!

miercuri, 10 octombrie 2012

Iluzii si vise neimplinite

                                       
Se intampla rar, dar se intampla. 
Eu traiesc aceasta iluzie si sper ca intr-o zi o sa-mi treaca pentru ca nu este decat o amagire...
...sau...poate cine stie ce ne ofera viata...
Îţi laşi sufletul învăluit în acea pânză ţesută de durere, prins în nemişcare, şi aştepţi să vină cineva să te scoată... Vine, dar, prea ocupat cu suferinţa, nu îl vezi; e ca şi cum ai alege rolul victimei, mai mult sau mai puţin conştient. Uneori sunt prietenii cei care joacă rolul salvatorului sau sunt tentative de noi relaţii. Alteori e un cântec sau poate o stare proprie, mai luminoasă. În alte rânduri nu vine nimeni.
Mai singură şi mai tristă, mai încrâncenată şi oarecum îndreptăţită după atâta suferinţă, iubirea părăsită devine una cu tine, te cotropeşte şi te asimilează... Iar tu devii întruparea ei pe pământ. Devii expert în manifestarea durerii şi a suferinţei, iar unii oameni sunt stânjeniţi să fie fericiţi în prezenţa ta. Alături de tine, fericirea lor devine indecentă şi neserioasă. Pentru că suferinţa ta este mult mai profundă, mai tragică, mai reală... Ce ştiu ei, ce le pasă lor! Ei cu iubirile lor, cu căldura lor, cu zâmbetele lor complice, cu lumea lor, din care tu nu ai de ce să faci parte şi, oricum, au acel sentiment de autosuficienţă! Iar tu continui să suferi îndreptăţit!
Şi pentru că după toamnă, ploaie şi mâl vine îngheţul, intri în iarna sufletului tău împietrit de frig şi aşteptare şi te criogenizezi afectiv. Aduci apoi în lumea din afara ta, cu fiecare cuvânt, cu fiecare respiraţie sau stare, un şuierat de crivăţ - regină sau rege al frigului şi suferinţei.
Cam aşa arată câteva secvenţe din universul interior al durerii rămase în sufletele ce au trăit iubiri neîmplinite. Suflete de femei frumoase şi triste sau de bărbaţi „tari“, care ştiu cu abilitate să ascundă iarna din sufletul lor.

Visele cele mai frumoase sunt acelea inca neimplinitate, cele care au ramas doar la stadiul de plan, cele in care te poti avanta fara sa te ranesti, fiindca neimplinirea lor lasa locul imaginatiei sa isi joace nemarginirile, fiindca si gandirea o ia inainte cu supozitii si daca acel vis s-ar fi implinit, intotdeauna ramane loc de indoieli... "dar daca ar fi fost altfel? 


Publicat de la
Etichete: ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
Banco de Imagenes Gratuitas
Banco de Imagenes Gratuitas