Aripa frinta...

Acum, cand timpul s-a oprit

Cand mi-a ramas doar un sfarsit
In vis ma pierd iarasi cu firea
In noapte ce-mi intuneca iubirea

Cum de s-a stins fără de veste
Amorul cel nemărginit
De-ţi pare că e o poveste
Ce alţii ţi-ar fi povestit.

In prag de nebunie ma indrept astazi subit
In care dintre fapte pe tine te-am ranit.
Cu ce-am gresit? iertare,vreau sincer sa iti cer.
As vrea sa uit de tot,poate as uita sa sper….

Am fost desigur numai o greseala,
Putea sa fie mult mai mult,insa nu a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Puteai sa pui in viata mea un rost.

Nu vreau sa aud nici un cuvint.
Nu ma minti cu vorbe-n vant
Nu arunca promisiuni desarte 
Stiu mi-ai spus,,nu se mai poate''


Si totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns ca sa am ameteli,
Vedeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n noaptea mea de indoieli.


Fereasca Dumnezeu, daca mai poate,
Pe fiecare, de singuratate,
Acesta-mi pare lucrul cel mai greu,
Fereasca-ma pe mine,si pe tine Dumnezeu.


N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-e drag.
As fi putut sa spun: « Esti ca oricare”...
Dar nu vreau in noroaie sa te bag.

De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul din ea
Singur,ce as vrea sa nu cunoasca raul
In rest nimic n-ar mai conta.


Esti singura fiinta nepatata
Te voi iubi mereu fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot iubi nici cand.


Si cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te improaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine,
Unde vom fi atunci din nou noi, amandoi.


Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te mangai.
In dulcea lor cadenta leganata,
Te vei simti ca-n noaptea cea dintai.

Tu esti o ramura plapanda
De liliac, de-abia inflorit
Eu... glas de codru vestejit 
Ce stie doar minciuna sa o vanda.


Nu ma iubi pe mine ca-s bandita
Poate atat de fericita... 
Daca odata soarta ma va mai lasa
Sa simt strangand in brate dagostea.


Intoarce-ti ochii-n alta parte
Pe altele privirea ta sa atinga
Catand la mine se prea poate
Sarmanii ochii tai sa planga.


De s-ar găsi cuvinte, zic,
Să poţi aşterne pe hârtie
Această mare bucurie
Ce-unore le pare un nimic, 

Atuncea s-ar mişca şi munţii,
Şi stâncile s-ar sfărâma;
Iar stelele din cer s-ar rupe,
Şi-oceanele ar îngheţa,


Şi norii s-ar preface-n lacrimi,
Şi toţi vulcanii ar erupe,
Şi s-ar mişca întreaga lume!
La fel ca intr-o noapte anume.


Iubesc acum lumea din vis,
Caci cea reala-i dura.
In ea traiesc ca-n paradis
Acolo, nu e ura.


Acolo tu,esti cum te stiu
Nu te ascunzi in tacere 
Cu tine pot acolo ca sa fiu
Si sa imi faci placere

Dar ma-nfior cind zorii vin
Cu ghiarele luminii.
Si-mi schimba paradisu-n chin
Eu vreau lumina lunii


Mai am speranta, nu-s zdrobita
Ca va veni o seara,
Si-o noapre fara de sfirsit
Cand zorii n-or sa-apara.


Si paradisul meu din vis,
Va fi pe totdeauna
Te voi iubi cum ti-am promis
Te voi iubi intr-una.


Ce azi iti spun...poate ca doare
Stiu iar iti scriu cuvinte idioate,
Mi-as dori sa strig in gura mare

Ca nu s-a stins,ca inca, se mai poate.

Aş vrea să strig, dar gura nu ascultă
Aş vrea să zbor, dar aripa mi-e frântă.
M-as departa de tine sa nu mai poti vedea
Cum plang din ochi durerea ce o varsa inima.


Mai este timp pentr-o cafea cu lapte,
Pentr-un sarut caldut si somnoros,
Prin asternuturi mirosind a noapte
Si dimineti pictate migalos.


Mai este timp pentru un ceas de viata,
Pentru o soapta calda in ureche,
Pentru un vis ucis de-o dimineata
Iubirea mea cea fara de pereche. 

Mai esti? Intreb acum parfumul tau!
Ce sta ascuns de mult in asternut, 
Si ma intorc in miezul noptii,
Spre dreapta ca sa te sarut .


Vezi tu! Eu am sperat ca poate,
In mana ta voi pune al  meu cap
Cu parul lung lasat pe spate,
Ai sa ma lasi la pieptul tau sa zac.


Atat de tristă-i aşteptarea când ştii c-aştepţi zadarnic!
Nu vrei sa vii, nu vrei sa-mi scrii, nu vrei nimic
Şi-aşa de tristă e speranţa când ştii că n-ai la ce spera...
Şi-aşa de jalnică-i chemarea când ştii că na-i pe cin-chema


Nu te mai cant in versuri niciodata,
In drumul tau mai mult nu am sa ies,
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovat
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.

Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.


Imi va fi dor
Imi va fi rece
Si timpul nu va vindeca...
Ci doar va trece.


PS


E-asa cum vrei tu, eu nu am pretentii 
N-am nici-un gând, iar tu nu ai intentii
Mai stii vorba aia ca tu nu stii sa minti 
As vrea sa-mi spui acum citind, ce simti?