Cu câta usurinta sustin unii ca ma cunosc! Dar nu stiu aproape nimic despre mine.
Îmi cunosc numele, stiu câteva detalii despre viata mea, îmi observa faptele, dar nu îmi cunosc povestea si nu îmi cunosc sufletul.
Vad ce fac, dar nu cunosc rationamentele actiunilor mele.
Aud ce spun, dar nu stiu ce gândesc.
Vad ceea ce le arat din mine, dar nu stiu ce simt în interiorul meu.
Si totusi, ei cred ca ma cunosc. Ei cred ca stiu când sunt cu adevarat fericita si când sufar. Ei cred ca stiu cum arat fara masca, pe care o port uneori pentru a fi acceptata, sau pentru a ma proteja.
Ei cred ca au dreptul sa îsi dea cu parerea si sa ma judece pentru ceea ce sunt. Îmi catalogheaza alegerile ca fiind greseli si nu îmi înteleg motivatiile. Ma eticheteaza judecând dupa prejudecati proprii.
Si totusi, ei nu ma cunosc. Deloc.
Vrei sa ma cunosti?Nu imi privi chipul si nu trage concluzii dupa citeva cuvinte pe care le rostesc,nu imi evalua inteligenta si maturitatea dupa virsta,nici dupa studii si nici dupa conditia mea sociala.Nu ma privi prin prisma lucrurilor pe care le am,pentru ca acestea nu arata ca am tot ce imi trebuie,nu asculta povesti despre mine si nu ma privi prin ochii altora,pentru ca fiecare ma vede diferit si prea putini ma vad asa cum sunt cu adevarat.Nu imi cataloga sensibilitatea,moralitatea si valorile in functie de greselile din trecut,pentru ca nu cunosti conjuncturile care au dus la infaptuirea acelor greseli.Nu ma judeca dupa oamenii din anturajul meu pentru ca exista motive pentru care acestia fac parte din viata mea,pe unii dintre ei neavind dreptul sa-i aleg.Vino si traieste alaturi de mine o perioada de timp,sa vezi tot ce mi se intimpla,tot ce fac si tot ce indur.Vino sa imi
vezi nemultumirile si framintarile interioare.Vino sa vezi de cite ori sunt neindreptatita,sa imi vezi toate starile,de la bucurie pina la tristete adinca.Sa vezi cum rid atunci cind ar trebui sa pling,si cum alin durerile altora altora,in timp ce durerile mele se sufoca.Vino sa vezi la cite trebuie sa renunt si cite trebuie sa imi refuz,de multe ori din dragoste pentru altii.Vino sa vezi cum gresesc si cite regrete adun,dar si cit de mult iert.Vino sa imi cunosti temerile,sa vezi cum sunt supusa esecului,in ciuda eforturilor pe care le fac.Vino sa imi cunosti universul,trecutul si visele...sa vezi cum primesc doar o parte infima din iubirea de care am nevoie si pe care o merit...sa vezi cit daruiesc si cit primesc inapoi...si toate acestea,numai traind alaturi de mine...
Iubirea este pe cale să fie dată uitării în lumea în care trăim. Aprindeţi-i flacăra şi daţi lumină din lumină, daţi flacăra iubirii mai departe printre oameni, să nu uite că din iubire s-au născut, în iubire trebuie să trăiască şi în iubire trebuie să moară!

joi, 5 aprilie 2012

Oamenii de linga noi...


Există oameni la vederea cărora îți strălucesc ochii, oameni pe care ți-ai dori să-i ai mereu în jurul tău, să-i îmbrățișezi cât mai des posibil și să le mulțumești în diferite forme pentru că fac parte din viața ta. Ei bine, toți ne dorim să fim înconjurați de oameni cu care rezonăm și în prezența cărora să ne simțim bine, apreciați și acceptați și probabil că mulți dintre noi au astfel de oameni prin preajmă.
Dar există și oameni a căror prezență nu putem spune că ne bucură sau ne face plăcere, oameni care poate într-un fel sau altul ne resping prin comportamentul lor, prin aspectul lor, prin miros sau prin ceea ce emană. Și astfel de oameni sunt foarte mulți, din păcate. Când trebuie să și lucrăm cu ei ne dorim să-i schimbăm, să facem ceva efectiv pentru ei pentru că nu mai putem suporta ceea ce vedem.
Și atunci intervine durerea…nu ne dor gesturile lor cât ne doare neputința în fața schimbării lor. Nu avem niciun drept să-i schimbăm pe ceilalți, dar avem în schimb puterea de a-i accepta și de a le arăta respect chiar dacă sunt diferiți, chiar dacă nu rezonăm cu ei. Cine suntem noi să-i pedepsim pentru acțiunile lor?
De ce? Pentru că numai așa putem face ceva cu adevărat pentru ei, prin atitudinea pe care o avem față de ei. O atitudine prin care le arăți că-i respingi, o atitudine de superioritate sau una acuzatoare îi va încuraja și mai mult să rămână acolo unde află. O atitudine conflictuală nu face decât să înrăutațească situația.
Am suferit de mic copil din cauza conflictelor cu oamenii cu care nu rezonam, până când am înțeles că e o prostie să mă aștept să fiu înțeleasă de către aceștia, la fel de mare cum e să le răspund cu aceeași aroganță cu care m-au tratat.
Aceasta a fost lecția mea, să înțeleg că nu-mi stă în putere să schimb concepțiile și comportamentul nimănui, că nu am dreptul să pedepsesc pe nimeni pentru felul perfid în care m-a tratat și că tot ce pot face este să manifest respect și o atitudine demnă în ciuda răutății sau ignoranței lor.
Nu, nu ești obligat să-i iubești dacă nu poți, dar asta nu e o scuză să răspunzi cu prostie la prostia lor, chiar dacă ego-ul are obiceiul de a ne angrena în dispute. Da, ego-ul iubește să se războiască în argumente, în vorbe critice și înțepătoare, dar poate fi controlat și domolit, atâta timp cât înțelegi că tu ești cel care își controlează reacțiile, și nu reacțiile te controlează pe tine.
Un proverb zen m-a ajutat să înțeleg mai bine profunzimea unei asemenea situații: cu cât zbori mai sus, cu atât celor de jos le vei părea mai mic. Așa că nu te descuraja în zborul tău și amintește-ți mereu că cei care aruncă cu pietre în aripile tale fac parte din comisia care te testează pentru examenul vieții și, oricât ar părea de ciudat, avem nevoie de astfel de oameni. Și cu toate astea nimic nu mă va împiedica să sper că pe drumul evoluției ne vom cizela cu toții… 

Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
Banco de Imagenes Gratuitas
Banco de Imagenes Gratuitas